Mănăstirile Moldovei, valori ale istoriei milenare

Mănăstirile Moldovei sunt o comoară uriaşă, un monument istoric al culturii materiale şi spirituale a poporului nostru. Mănăstirile, odată cu restaurarea lor şi dezvoltarea infrastructurii rutiere, devin obiective turistice de importanţă internaţională. 

Mănăstirea Vărzăreşti

Mănăstirea Vărzăreşti este una dintre cele mai vechi mănăstiri de pe teritoriul Moldovei. Este situată la 70 km de oraşul Chişinău, lângă satul Vărzăreşti din raionul Nisporeni. Mănăstirea Vărzăreşti figurează într-un document emis de Alexandru cel Bun la 25 aprilie 1420. Nu mult timp după această dată, mănăstirea a fost pustiită de tătari, fiind restaurată abia în anul 1770 de protoiereul Constantin Măcărescu şi de tatăl acestuia, preotul Vlasie, călugărit sub numele de Varlaam. La 1862 exista doar biserica mănăstirii cu hramul "Sfântul Dumitru". La 1835 a fost înălţată clopotniţa vechii biserici. În prezent, mănăstirea are două biserici. Biserica de iarnă cu hramul "Naşterea Domnului", ridicată în 1868, şi cea de vară, din piatră, cu hramul "Sfântul Dumitru".

Până la 1815, mănăstirea Vărzăreşti era de călugări, după devine mănăstire de maici. În 1894, au mai fost construite două noi blocuri de locuit, iar în 1903 a fost reînnoită catapeteasma. În anul 1906, pe timpul egumenei Augustinia, biserica de vară a fost mărită, formând un foişor deschis spre vest. În cadrul mănăstirii funcţiona o şcoală de fete. În perioada interbelică, mănăstirea Vărzăreşti cunoaşte o înflorire deosebită, aici ajungând să vieţuiască peste 200 de călugăriţe.

În 1959, autorităţile sovietice au închis mănăstirea. Au fost date jos clopotele, au fost scoase icoanele, cărţile bisericeşti, arhiva, odoarele au fost încărcate şi duse spre a le da foc. Au fost închise cele două biserici. 50 de călugăriţe şi surori au fost lăsate să trăiască în continuare în căsuţele lor. Complexul monastic a fost devastat, iar clopotniţa şi un corp de case ce adăpostea atelierul de ţesut şi de cusut au fost demolate. Biserica de vară "Sfântul Dumitru" a fost transformată în depozit de produse alimentare, iar cea de iarnă – în club.

Cu timpul, ansamblul monastic a ajuns într-o stare jalnică, biserica de vară s-a ruinat, rămânând fără turlă, iar clubul, din cauza proastei întreţineri a bisericii care îl adăpostea, a fost transferat în altă parte. Numai căsuţele celor 15 călugăriţe şi surori, care mai erau în viaţă în 1989, au rămas intacte.

În 1990, la cererea călugărilor şi creştinilor din sat, a fost reînfiinţată mănăstirea. Începând cu anul 1992 şi până în prezent, graţie eforturilor credincioşilor şi clericilor, la mănăstire au fost realizate importante lucrări: reparaţia bisericii "Sfântul
Dumitru", construcţia unui bloc de locuit pentru maici, a gardului din piatră şi a unei mici porţiuni de drum, amenajarea curţii. De asemenea, se realizează lucrări de pictare a interiorului bisericii "Sfântul Dumitru".

Mănăstirea dispune de două icoane preţioase, ambele de o frumuseţe rară: "Maica Domnului de Vărzăreşti", datată cu 1904, şi icoana "Prodromiţa", o pictură de excepţie lucrată pe muntele Athos. La mănăstire, în prezent, îşi săvârşesc serviciul 4 slujitori (trei preoţi şi un ierodiacon), 40 de călugăriţe şi surori la ascultare. 

Mănăstirea Hâncu

Mănăstirea Hâncu se află în preajma satului Bursuc din raionul Nisporeni, la o distanţă de 54 km de Chişinău. În anul 1678, şi-a început activitatea un nou locaş sfânt, întemeiat iniţial ca schit, pe timpul domnitorului moldovean Duca Vodă, purtând numele ocrotitoarei Moldovei – "Sfânta Cuvioasa Parascheva". Fondatorul mănăstirii este considerat a fi boierul moldovean, serdarul Mihalcea Hîncu, care a înfiinţat, la rugămintea fiicei sale, o mănăstire de maici.

Bisericile din lemn şi chiliile monahale, în secolul al XVII-lea, au fost deseori devastate de năvălirea tătarilor. Din această cauză, mănăstirea "Sfânta
Cuvioasa Parascheva", periodic, a rămas pustie. În urma acestor groaznice evenimente, maicile au fost nevoite să părăsească schitul.

În anul 1784, stareţul mănăstirii, egumenul Varlaam construieşte câteva chilii pentru călugări şi o biserică din lemn cu hramul "Adormirea Maicii Domnul". În 1808, mănăstirea era deja stăpânitoare deplină a întregii moşteniri primite de la familia Hâncu.

În 1836, în timpul egumenului Dosoftei, schitul se transformă în mănăstire. În locul bisericii de lemn, construite în 1678, el zideşte în 1835 una din piatră – cu hramul "Sfânta Cuvioasa Parascheva", ridicând corpuri de chilii pentru călugări, aducând apă în mănăstire şi făcând o serie de ameliorări.

Mănăstirea are două biserici de piatră: biserica de vară, ridicată de egumenul Dosoftei în 1835, cu clopotniţă şi cu hramul "Sfânta Cuvioasa Parascheva" şi biserica de iarnă, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", zidită în 1841, lângă ea aflându-se trapeza, hotelul, apartamentul egumenului şi 9 chilii. Pe faţada ei se observă 28 coloane din piatră. În incinta mănăstirii mai sunt construite încăperi-chilii cu 12 secţii, ocupate de călugări. Mai există 6 case separate – chilii pentru călugări. Mănăstirea are o bibliotecă bogată, un hambar, o cramă, un atelier de tâmplărie, o fierărie, alte anexe gospodăreşti. În 1884, pe lângă mănăstire a fost creată o şcoală cu orfelinat pentru 10 copii, ateliere pentru ţesutul covoarelor şi broderie artistică.

După aproape 200 de ani de existenţă paşnică, a început prigoana asupra obştii monahale. În luna septembrie a anului 1949, Mănăstirea Hâncu a fost închisă.

În perioada anilor ’60 – ’80 ai secolului XX, pe teritoriul complexului monastic Hâncu s-a construit Sanatoriul de boli pulmonare "Codrii". În acest timp, biserica de vară a fost transformată în club de distracţii pentru studenţi, iar biserica de iarnă – în depozit, au fost deshumate mormintele călugărilor înmormântaţi pe teritoriul mănăstirii, au fost furate lucruri de preţ – îndeosebi toate crucile preoţilor.

În anul 1992, după o perioadă de 43 de ani în care a fost închisă, Mănăstirea Hâncu îşi reîncepe activitatea ca mănăstire de maici. La 10 septembrie 1992 s-a reînfiinţat obştea monahală a Mănăstirii Hâncu. La mănăstire se păstrează o părticică din moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva.

În preajma mănăstirii se găsesc mai multe izvoare bogate în apă, unul dintre ele având o mineralizare sporită şi proprietăţi curative.

Sursă: moldovenii.md

Alte stiri

La 18 mai sărbătorim Ziua Internaţională a muzeelor

Începând cu 1977, în fiecare an, pe 18 mai, se sărbătoreşte Ziua Internaţională a Muzeelor, instituită la iniţiativa Consiliului Internaţional al Muzeelor (ICOM). În această zi, în majoritatea ţărilor se organizează "Noaptea muzeelor", când sute de milioane de oameni intră gratuit în sălile de expoziţii. Şi Republica Moldova dispune de o reţea vastă de muzee istorice, etnografice, memoriale şi de altă natură.

Mai Mult

Eurovision 2019: Cel mai important concurs muzical al Europei la Tel Aviv

Reprezentanţii Greciei, Australiei şi Islandei se numără printre cei 10 concurenţi care s-au calificat în finala Eurovision 2019, în urma primei semifinale, care a avut loc marţi seară, la Tel Aviv.

Mai Mult

Topul celor mai scumpe oraşe din Europa

Cele mai scumpe oraşe din Europa sunt Paris şi Zurich, arată un raport publicat la sfârşitul anului 2018 de către Economist Intelligence Unit. Clasamentul a fost realizat în baza standardului de viaţă din 133 de oraşe din întreaga lume.

Mai Mult