File din istorie: Când a fost sărbătorită pentru prima dată Ziua Copilului

Ziua internaţională a ocrotirii copilului este sărbătorită în Moldova şi în alte aproximativ 50 de ţări, la data de 1 iunie. De asemenea, o zi dedicată copilului este celebrată la date diferite în peste 100 de state.

Sărbătorirea unei zile dedicate copilului a fost propusă în 1925, la Conferinţa mondială pentru bunăstarea copiilor de la Geneva. Decizia instituirii unei zile pentru protecţia copiilor a fost adoptată de către Federaţia Democratică Internaţională a Femeilor, în cadrul unei sesiuni speciale din noiembrie 1949, desfăşurată la Moscova.

La 14 decembrie 1954, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluţia nr. 836 pentru a proclama o Zi mondială a copilului. Pornind de la convingerea că trebuie acordată o atenţie deosebită copiilor, care reprezintă generaţia de mâine, Adunarea a recomandat, cu acest prilej, ca începând din 1956, în toate ţările să fie instituită o Zi mondială a copilului, pentru ca ea să fie marcată "ca o zi a fraternităţii şi înţelegerii între copiii de pretutindeni, a activităţilor dedicate promovării idealurilor şi obiectivelor Cartei şi bunăstării copiilor din toată lumea, pentru întărirea şi lărgirea eforturilor pe care Naţiunile Unite le fac în favoarea copiilor din întreaga lume", potrivit www.un.org.

Rezoluţia recomanda guvernelor statelor membre să instituie o astfel de zi, la data pe care o considerau de cuviinţă, deci nu neapărat 1 iunie, dată la care este sărbătorită în Republica Moldova. Organizaţia Naţiunilor Unite marchează această zi la 20 noiembrie, data la care au fost adoptate Declaraţia Drepturilor Copilului în 1959 şi Convenţia asupra Drepturilor Copilului, în 1989.

Cum sunt educaţi copiii în diferite colţuri ale lumii

Modul în care un copil este crescut educat variază de la o cultură la alta. În Africa, spre exemplu, niciun copil nu iese din cuvântul părinţilor, până la vârsta de 25 de ani. În ţările scandinave se pune accent pe independenţa copilului, în timp ce în cultura arabă băieţii şi fetele sunt pregătiţi pentru viaţă în mod diferit.

În Africa, părinţii sunt autoritari, iar copiii trebuie să se supună. În unele triburi africane, de exemplu, dacă un băiat vrea să devină independent şi să plece din casa părintească, trebuie să se lupte cu un leu. Numai aşa îşi obţine independenţa şi demonstrează că nu mai are nevoie de protecţia familiei. În familiile tradiţionale din Africa nu veţi întâlni un copil care să îi spună părintelui "nu vreau". De asemenea, în cultura africană băieţii sunt crescuţi diferit faţă de fete. De la cele mai mici vârste, băieţii trebuie să îi urmeze doar pe taţi, iar fetele doar pe mame.

Şi în cultura arabă fetele sunt crescute diferit faţă de băieţi. Mai mult, familiile preferă să aibă băieţi, tocmai pentru că aceştia se cresc mai uşor. Arabii consideră că tatăl este rege în casă şi toţi ceilalţi trebuie să i se supună. Rolul femeii este acela de a avea grijă de gospodarie şi de copii. De asemenea, fetele sunt crescute pentru a fi viitoare mame şi soţii model. De la cele mai mici vârste, ele încep să aibă grijă de casă şi să se supună fraţilor şi bărbaţilor din familie. Băieţii în schimb, pot ieşi afară sau cu prietenii, ori de câte ori doresc.

La polul opus, în ţările scandinave, părinţii sunt cei care îşi respectă mai mult copiii. Aici violenţa fizică şi verbală adresate minorului sunt total interzise. De altfel, Suedia a fost prima ţară din lume care a interzis prin lege orice formă de violenţă fizică asupra copilului, în anul 1979. Modelul Suediei a fost urmat în 1983 de Finlanda şi în 1987 de Norvegia.

Alte stiri